Totalul afişărilor de pagină

luni, 23 martie 2009

Arta de a fi om...

Cind realizezi că în acea odăiţa a sufletului tău este şi egoism,cum te simţi? Eşti conştient că nu faci bine şi totuşi continui ...şi inima şi raţiunea îţi spune să te opreşti,iar tu eşti dus de ceva spre perzania spirituală.Tot pe tine te nimiceşti....
Vreai să obţii totul fără excepţii,cînd ai totul ce te face fericit,pentru ce? Posibil aştepţi că astfel te vei simţi împlinit...
E dificil să recunoşti că procedezi incorect...pierzi timpul căutînd ceva ce ar putea să te facă să nu te simţi vinovat...de ce nu recunoaştem pentru noi că greşim? De ce nu putem să lăsam să zboare ceea de ce cu adevărat nu avem nevoie, de care doar propriul orgoliu va creşte. Viaţa trebuie trăită mai simplu...nu trebuie să calcăm suflete pentru a ne hrani orgoliul!

Publicat de la

2 comentarii:

  1. E bine spus dar are un provenieta profunda...

    RăspundeţiŞtergere

  2. Cand calcam suflete nu suntem oameni.Cel care are suflet nu raneste alt suflet.Cel care isi vinde sufletul...ei bine,atunci apare orgoliul greu de stapanit.Cu totii avem orgoliio doza de egoism,altfel nu am fi oameni ci sfinti, dar numai pt a reusi sa obtinem ce ne dorim, avem ambitii care ne deosebesc unii de altii , atat in societate cat si ca oameni.Sa calci suflete inseamna sa dobori nu sa treci peste greutati, ca si cum ai fura .
    A recunoaste ca am gresit inseamna sa ne acceptam viata , cu bune si cu rele. E f greu dar ajungem cu totii la o varsta cand intelegem ce inseamna sa fii OM si atunci nicio greseala nu va mai fi de nerecunoscut.
    Imi place f mult cum gandesti si eu cred ca arta de a fi om se invata din propriile greseli.

    RăspundeţiŞtergere

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)