... aveam impresia că vad lumină,nu m-am pierdut,nu eram pîna acum singura,nu luptam singura...
...alb...alb...
A fost doar o aparenţă, o iluzie, un joc dur al realitaţii meschine cu mine... nu era lumină...
Ce-a fost? Poate dorinţa sfîşietoare de a crede că la capătul lanţişorului argintiu pe care-l strîng mai este cineva,care vine spre mine,care se intersectează cu eul meu,care crede în mine...
Ecoul,numai eu şi el... făra lumină,singură...