Totalul afișărilor de pagină

marți, 24 noiembrie 2009

Nu am pe nimeni,dar imi mai ramin eu...


Se juca cu buclele ei si ii soptea la ureche cuvintele unei piese in care se regaseau amindoi.
Ce-ar fi daca ar inchide ochii pe un minut si s-ar trezi departe de aceasta piesa in care nu mai crede,de aceasta mina,care a devenit prea grea pentru ea,de acest Tot omenesc care ii provoaca dezgust?!

Inghite realitatea si zimbeste ,zimbeste pentru acel care isi tot incilceste degetele in buclele ei,vrea sa il priveasca ,dar nu mai vede nimic,numai un alb bolnavicios care incearca sa cuprinda toate centimetrile de viata care au mai ramas in ea.
Alb...
Nu isi mai simte corpul,el s-a dezbract de sufletul ei fara sa o intrebe ceva. In albul asta nu simte nimic,nici buclele care ii alintau obrajii,nici mina grea care incerca sa ii ofere caldura,nu are nimic,nimic...decit pe sine si citiva centimetri de viata.