striga din mine,
incercam sa nu o aud,
preferam sa cred ca e muta,
ca minte...
sau poate o auzeam,
dar nu aveam sa-i dau raspunsuri
si ramaneam la pereferia lumii,
care nici nu imi mai apartine
si carei eu nu ii mai apartin.
nu mai semanam cu mine,
dar nu,
nu anii m-au sters.
fara prea multe trucuri,
RăspundețiȘtergeredin temelie-mi scuturi;
stomacu-mi plin de fluturi.
in urma ta fiorii adie,
Pe aripi de papadie...
lozul spre copilarie.