Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 26 mai 2010

striga din mine,
incercam sa nu o aud,
preferam sa cred ca e muta,
ca minte...
sau poate o auzeam,
dar nu aveam sa-i dau raspunsuri
si ramaneam la pereferia lumii,
care nici nu imi mai apartine
si carei eu nu ii mai apartin.


nu mai semanam cu mine,
dar nu,
nu anii m-au sters.

Un comentariu:

  1. fara prea multe trucuri,
    din temelie-mi scuturi;
    stomacu-mi plin de fluturi.
    in urma ta fiorii adie,
    Pe aripi de papadie...
    lozul spre copilarie.

    RăspundețiȘtergere